Pe 8 iunie 2007 am ajuns si eu, pentru prima data in viata, la Vama Veche (nu mai radeti acolo in spate, va rog!). Si da, am mai mult de 5 ani, in caz ca-mi cautati circumstante atenuante.
Ma rog, mi-a placut. Asta si pentru ca, fiind inceput de iunie, nu era foarte aglomerat sau, in orice caz, era mai putina agitatie decat (am auzit eu ca) este in toiul sezonului.
Ca orice turist veritabil, obisnuit cu un minimum de comfort, am rezervat o camera la o viluta din Vama. Prietenii cu care am fost nu si-au rezervat nimic, pretinzand ca ei vor sta la cort (ceea ce au si facut, dealtfel). N-as fi avut o problema sa stau si eu la cort – daca pun cap la cap toate noptile dormite in cort de-a lungul timpului, prin diverse locatii (Ceahlau, Retezat, Fagaras, mare) cred ca adun cateva luni bune. Dar cum “seful” a strambat din nasuc la ideea de a nu avea un minimum de comfort, n-am mai luat cortul tip igloo, frantuzesc, argintiu, din dotare (arata foarte bine cortul, de aceea l-am protejat si nu l-am mai folosit de vreo 10 ani). “Seful”, desigur, e prietena mea.
Am cititi multe chestii despre Vama, in special articolele din Catavencu de anii trecuti, relatari de la Stuffstock, etc. Asa am auzit de locatii precum Papa la Soni, La Frontiera, Bavaria (asta din urma am inteles ca nu avea ce cauta in Vama, nu stiu precis de ce, dar oricum nu am vazut-o – poate s-a desfiintat?).
In prima seara am fost sa mincam ceva in prima locatie care ne-a iesit in cale, si asta s-a nimerit sa fie “La Frontiera”. Mi-a placut, mai ales ca nici n-am intrat bine acolo ca l-am si vazut pe Dan Chisu (e cineva celebru! hahaha) asezandu-se la o masa alaturata. Nu mai tin minte ce am mincat acolo – oricum ceva la gratar, nu am riscat – dar a fost bun. Berea era rece si, mai ales, incredibil de ieftina! Dealtfel, berea era ieftina prin toata Vama, ceea ce nu poate fi decat rau pentru creierii consumatorilor.
A doua zi am stat pe plaja si am constatat ca erau multi cetateni veniti acolo cu Mercedese, Audiuri, Touaregi, Jeepane sau Siegfrizi, dar care stateau la cort. Interesant – am dedus eu ca o fi vorba de oameni care din tinerete tot vin in Vama si stau la cort, chiar daca intre timp au evoluat, au salarii bunicele si masini mai scumpe.
Am gasit si celebra Papa la Soni, dar nu am papat nimic acolo. Data viitoare o sa incerc si eu chestiile alea cu tarhon, ca sunt curios ce gust or avea.
M-a impresionat placut faptul ca erau putine tarabe cu brizbrizuri, ceea ce e un lucru util cind mergi cu prietena/nevasta pe undeva, desi pentru fetele amatoare de suveniruri ar trebui, totusi, sa fie mai multe. 
De asemenea, am gasit (dupa indelungi cautari executate printr-o hoinareala haotica prin Vama) si non-stopul din poza de mai jos, unde nimeni nu halea nimic deoarece a fost inchis non-stop cit am stat acolo. Oricum, pentru siguranta alimentara a populatiei parea cea mai buna solutie.
Nu mi-a placut in Vama puzderia de santiere de case/vile/palate, care reduc simtitor din farmecul localitatii. Mi-a placut, in schimb, faptul ca se vedeau toate stelele noaptea, sursele de lumina artificiala fiind relativ putine. N-am reusit, oricat am incercat, sa fotografiez la modul decent Calea Lactee, care se vedea foarte clar (trebuie sa ma exersez cu Cybershot-ul ala).
Din pacate, marea avea o gramada de alge (lucru despre care masele au fost informate prin mijloacele de informare in masa), si culoarea era cea care se vede. Feels like chocolate.
La plecare, trecand prin Constanta, am remarcat o locatie care parea foarte misto – business centerul “La Protap”. Nu ne-am oprit acolo sa mincam, ci am aterizat intr-un restaurant cu un nume exploziv, Beirut. Mincare libaneza foarte buna, servire exemplara, nu era aglomerat, mai trecem. (Hmm, cautind pe net un link catre Beirut, am descoperit ca pe aici au mai trecut oameni de vaza, inainte sa fuga, bolnavi, din tara.)
In rest, nimic special, am fugit si noi din Constanta spre Bucuresti pe autostrada, pastrand tot timpul limita legala de viteza de 200 130 km/h. Am ajuns cu bine.
