Ma gandesc sa-mi mut blogul de pe blogger pe wordpress, deocamdata mai fac niste teste pe aici, cind il mut o sa pun un anunt pe adresa actuala.

Aparent, campionatele mondiale de fotbal pot reprezenta si un izvor de cultura, nu doar de marit burtica prin ingurgitarea de bere + popcorn + bomboane agricole.

Mi-a trecut prin cap sa fac un top al celor mai interesante imnuri nationale.
Asadar, in opinia mea, cele mai melodioase imnuri sunt ale urmatoarelor tari:

Germania

Franta

Italia

Paint it black! ( and you will see the light )

Conform unui sondaj realizat recent in statul american New Hampshire, DACA ar candida pentru nominalizarea din partea Democratilor la presedintie, Al Gore ar castiga in acest stat. Acest lucru, dat fiind sistemul american de selectie al candidatilor la presedintie si calendarul alegerilor (primaries), l-ar plasa cu sanse mari de a obtine nominalizarea nationala in cursa pentru Casa Alba. Daca ajunge in pozitia asta, Gore ar avea sanse mari sa castige, data fiind popularitatea democratilor din ultima vreme si data fiind imaginea lui din momentul asta: o combinatie de star rock cu PhD in IT si protectia mediului, care mai are si o experienta consistenta in administratie, dupa ce a fost 8 ani vice-presedinte. E ceva!

Daca, daca… deocamdata Gore zice ca nu e interesat, dar nu respinge cu totul ideea.

Si mai urmeaza, pe 7 iulie, si Live Earth, mega-evenimentul cu o audienta prognozata de 2 miliarde de oameni, ocazie cu care Gore o sa-si faca o publicitate fenomenala, la nivel global.

As dori, pe aceasta cale, sa-i rog pe unii dintre numerosii mei cititori, daca cumva vreunul (sau poate amindoi?) lucreaza la intreprinderea de stropit strazile din Bucuresti sa se abtina in timpul zilelor caniculare de la activitatea mentionata.
Apreciem harnicia lor, dar, in loc sa racoreasca atmosfera, nu fac decat sa creasca umezeala din aer, facindu-l irespirabil.

Incercati mai bine noaptea. eventual dupa ce ploua

Pe 8 iunie 2007 am ajuns si eu, pentru prima data in viata, la Vama Veche (nu mai radeti acolo in spate, va rog!). Si da, am mai mult de 5 ani, in caz ca-mi cautati circumstante atenuante.

Ma rog, mi-a placut. Asta si pentru ca, fiind inceput de iunie, nu era foarte aglomerat sau, in orice caz, era mai putina agitatie decat (am auzit eu ca) este in toiul sezonului.

Ca orice turist veritabil, obisnuit cu un minimum de comfort, am rezervat o camera la o viluta din Vama. Prietenii cu care am fost nu si-au rezervat nimic, pretinzand ca ei vor sta la cort (ceea ce au si facut, dealtfel). N-as fi avut o problema sa stau si eu la cort – daca pun cap la cap toate noptile dormite in cort de-a lungul timpului, prin diverse locatii (Ceahlau, Retezat, Fagaras, mare) cred ca adun cateva luni bune. Dar cum “seful” a strambat din nasuc la ideea de a nu avea un minimum de comfort, n-am mai luat cortul tip igloo, frantuzesc, argintiu, din dotare (arata foarte bine cortul, de aceea l-am protejat si nu l-am mai folosit de vreo 10 ani). “Seful”, desigur, e prietena mea.

Am cititi multe chestii despre Vama, in special articolele din Catavencu de anii trecuti, relatari de la Stuffstock, etc. Asa am auzit de locatii precum Papa la Soni, La Frontiera, Bavaria (asta din urma am inteles ca nu avea ce cauta in Vama, nu stiu precis de ce, dar oricum nu am vazut-o – poate s-a desfiintat?).

In prima seara am fost sa mincam ceva in prima locatie care ne-a iesit in cale, si asta s-a nimerit sa fie “La Frontiera”. Mi-a placut, mai ales ca nici n-am intrat bine acolo ca l-am si vazut pe Dan Chisu (e cineva celebru! hahaha) asezandu-se la o masa alaturata. Nu mai tin minte ce am mincat acolo – oricum ceva la gratar, nu am riscat – dar a fost bun. Berea era rece si, mai ales, incredibil de ieftina! Dealtfel, berea era ieftina prin toata Vama, ceea ce nu poate fi decat rau pentru creierii consumatorilor.

A doua zi am stat pe plaja si am constatat ca erau multi cetateni veniti acolo cu Mercedese, Audiuri, Touaregi, Jeepane sau Siegfrizi, dar care stateau la cort. Interesant – am dedus eu ca o fi vorba de oameni care din tinerete tot vin in Vama si stau la cort, chiar daca intre timp au evoluat, au salarii bunicele si masini mai scumpe.

Am gasit si celebra Papa la Soni, dar nu am papat nimic acolo. Data viitoare o sa incerc si eu chestiile alea cu tarhon, ca sunt curios ce gust or avea.

M-a impresionat placut faptul ca erau putine tarabe cu brizbrizuri, ceea ce e un lucru util cind mergi cu prietena/nevasta pe undeva, desi pentru fetele amatoare de suveniruri ar trebui, totusi, sa fie mai multe.

De asemenea, am gasit (dupa indelungi cautari executate printr-o hoinareala haotica prin Vama) si non-stopul din poza de mai jos, unde nimeni nu halea nimic deoarece a fost inchis non-stop cit am stat acolo. Oricum, pentru siguranta alimentara a populatiei parea cea mai buna solutie.

Nu mi-a placut in Vama puzderia de santiere de case/vile/palate, care reduc simtitor din farmecul localitatii. Mi-a placut, in schimb, faptul ca se vedeau toate stelele noaptea, sursele de lumina artificiala fiind relativ putine. N-am reusit, oricat am incercat, sa fotografiez la modul decent Calea Lactee, care se vedea foarte clar (trebuie sa ma exersez cu Cybershot-ul ala).

Din pacate, marea avea o gramada de alge (lucru despre care masele au fost informate prin mijloacele de informare in masa), si culoarea era cea care se vede. Feels like chocolate.

La plecare, trecand prin Constanta, am remarcat o locatie care parea foarte misto – business centerul “La Protap”. Nu ne-am oprit acolo sa mincam, ci am aterizat intr-un restaurant cu un nume exploziv, Beirut. Mincare libaneza foarte buna, servire exemplara, nu era aglomerat, mai trecem. (Hmm, cautind pe net un link catre Beirut, am descoperit ca pe aici au mai trecut oameni de vaza, inainte sa fuga, bolnavi, din tara.)

In rest, nimic special, am fugit si noi din Constanta spre Bucuresti pe autostrada, pastrand tot timpul limita legala de viteza de 200 130 km/h. Am ajuns cu bine.

Anthony Charles Lynton Blair pleaca azi. De la sefia guvernului Majestatii Sale si din parlament.

Este cel mai tare prim-ministru pe care au putut sa-l dea laburistii britanici, dupa ce au renuntat (prin 1994) la mare parte din prostiile socialiste invechite cu care au reusit sa stea 18 ani in opozitie, pana in 1997.
De altfel, in 1997 laburistii au administrat o infringere usturatoare conservatorilor, cum nu mai vazusera acestia din 1832! Intre timp, laburistii au mai castigat 3 randuri de alegeri, cu Blair in frunte.
E un personaj interesant, care a avut curajul sa renunte la dogmele socialistilor britanici, ce devenisera ridicole dupa 1990, si a adoptat un program mai liberal, abandonand povestile cu nationalizari si alte bazaconii, care i-au consacrat pe laburisti, si adoptand o atitudine mult mai prietenoasa fata de piata libera si capitalismul salbatic

Desi de-a lungul timpului s-a dovedit extrem de priceput in relatiile cu presa (vezi aparitia personajului in The Queen), in ultima vreme cota sa de incredere a scazut dramatic, motiv pentru care se si retrage, lasandu-l pe Gordon Brown sa preia sefia laburistilor si a guvernului britanic.

Se zvoneste ca Blair ar putea deveni fie mediator in conflictul din Orientul Mijlociu, fie ministru de externe al UE (sau cum se va chema jobul asta in final).

Nelamurire: nu inteleg de ce pe Blogger nu exista smileys, ca pe WordPress. Am senzatia ca WordPress e mai misto…

Multumire: doresc sa-i remerciez d-lui Canalia pentru ca m-a bagat in blogroll-ul dumnealui, de altfel singurul blogroll in care apare un link catre blogul meu, din ce am observat eu. De asemenea, un lucru foarte bun pe care l-a mai comis e ca a introdus un link suplimentar intre Prostanacul si Roaitars. Nu de alta, dar la un search pe google (ca sa vad si eu cum ma vad) mi-a iesit

… Bla bla Bla Piticu prostanacul Roaitars …

ceea ce, desigur, nu suna prea bine

De ceva vreme tot aud ca trebuie sa optez (aparent anul asta) pentru un fond de pensii private, lucru valabil pentru toti cei care au sub 35 de ani (si mai si muncesc, desigur, nu stau la intins mana!).

Inca nu mi-e clar cum va functiona treaba asta, asa ca am cautat informatii pe www, iar pentru cei potential interesati am gasit ceva, explicat pe scurt – in genul “Pensiile private pentru toNti” – pentru mine a fost foarte util ) -, aici.

Pe scurt, trebuie sa optezi pentru pensiile private obligatorii ca sa nu mori de foame cind iesi la pensie si sa nu maraie tinerii prin autobuze cind le faci scandal ca nu-ti cedeaza locul – o sa le poti zice linistit(a) ca ti-ai platit contributia si sa faca ciocul mic (ca atunci cu siguranta noi vom fi la putere, daca natalitatea scade in ritmul actual).

Pe de alta parte, mai sunt o serie de pensii, private dar facultative, asta in cazul in care nu vrei sa-i vezi deloc la fata pe cei din autobuze si sa-ti permiti o masina in care ai locul asigurat .

E bine de stiut, desi e cam ciudat sa ma gandesc inca de pe acum la pensie.

PS: nu, nu lucrez la nici o societate de asigurari )) – de asta pot sa va asigur! – deci nu fac reclama la nimic.